Producția de relații, de tehnologii, de bunuri și de comportamente individuale și de grup. O schimbare socială indică o modificare a structurii unei societăți în raport cu normele, valorile, relațiile, politicile sau formele de guvernare ale acesteia.

Schimbarea socială ia în considerare două situații distincte: schimbarea sistemului și schimbarea în sistem. Schimbarea poate fi planificată. Adeseori schimbarea este spontană. Ea implică adaptarea continuă a organizării. Schimbarea este stratificată și corespunde unui comportament de adaptare anticipată și voluntară a organizării. Schimbările pot fi înregistrate la nivelurile individuale, de grup și de organizație.

Schimbarea socială poate fi prezentată fie ca un proces social, ca o tendință socială sau ca o modificare structurală conjuncturală. De exemplu, globalizarea este un proces social, natalitatea scăzută este o tendință socială și procesele de modernizare sunt modificări conjuncturale structurale.

O schimbare socială se caracterizează prin modificarea structurilor tradiționale în ceea ce privește educația, ocupațiile din societate și structurile inegalității sociale.

În acest sens, poate consolida sau slăbi relația dintre originile sociale ale fiecărui individ și realizările lor educaționale și profesionale, crescând sau diminuând egalitatea socială și mobilitatea intergenerațională.

Schimbările sociale se pot manifesta sub diferite forme și durată, în funcție de dimensiunea factorilor și cauzelor care provoacă aceste schimbări.

Consecințele schimbărilor sociale pot fi grupate în 3 tipuri:

- Schimbare prin adaptare sau reproducere

- Schimbare în cadrul societății

- Schimbare de tip de societate

Schimbare socială conjuncturală: de la o economie agricolă la o societate de servicii, de exemplu.

Schimbarea socială derivate: derivată dintr - o schimbare majoră, de exemplu, modificări datorită tranzițiilor politice.

Evoluție: reajustări structurale care indică schimbări în cadrul tipului de societate, cum ar fi legile.

Revoluție: schimbări în structura socială și tipul societății, cum ar fi de la feudalism la capitalism.

Schimbări sociale și mișcări sociale

Schimbările sociale sunt de obicei legate de mișcările sociale. Mișcările sociale exprimă schimbările sociale pe care grupul le solicită societății, fie acestea: o schimbare a ideologiilor tradiționale, cum ar fi feminismul, o restructurare în cadrul sistemului existent, cum ar fi, de exemplu, creșterea salariului minim; sau o schimbare radicală a tipului de societate care se poate întâmpla printr-un referendum sau referendum.

Cauzele schimbărilor sociale pot fi clasificate după dimensiunea lor demografică, culturală, tehnologică sau ideologică.

Factorii demografici ai schimbării sociale pot fi, de exemplu, modificări ale ratelor de deces, naștere și migrație. Factorii culturali includ, de exemplu, difuzarea și calitatea media și omogenitatea sau eterogenitatea grupurilor și a claselor sociale. Factorii tehnologici sunt vizibili în industrializare și în modernizarea sistemelor informaționale. Factorii ideologici pot include introducerea de noi curente de gândire, școlarizarea, adaptarea la noi modele economice sau politice.

Trecerea de la Vânător la Agricultor

Rolul femeilor în societate

Progrese în medicină

Globalizarea

Globalizarea a permis oamenilor să elimine distanțele care îi separă, să-și îmbunătățească mijloacele de comunicare etc.

Cu toate acestea, globalizarea este un fenomen inegal, deoarece depinde de ideile de progres pe care le are fiecare națiune, iar unele țări nu investesc în tehnologie, de exemplu.

Protestul este o expresie de opoziție prin cuvinte sau prin acțiuni de la anumite evenimente, politici sau situații. Protestele pot lua diferite forme, de la declarații individuale până la demonstrații în masă.

Protest politic: Un protest adresat reprezentanților autorităților, al cărui scop este de a schimba situația politică, adesea până la o schimbare completă a cursului și regimului politic.

Protest social: Un protest îndreptat împotriva inegalității sociale, a problemelor existente în societate, de regulă, de natură economică. Adesea se dezvoltă într-o formă politică.

Protest cultural: Protestul provocat de orice eveniment în viața culturală și a stârnit indignarea estetică a populației.

Totodată, protestul poate fi unul manifest sau efectiv dar poate fi şi unul potenţial sau latent, ca disponibilitate a cetăţenilor de a participa la acţiuni de protest în situaţia în care le-ar fi încălcate drepturile.

sursa: Marius-Ioan Tătar – Democrație și participare politică (2021)

Protestul poate fi violent și non-violent. Din punct de vedere istoric, protestele non-violente le-au înlocuit treptat pe cele violente.

Non-violente: Votarea împotriva tuturor (vot de protest), Miting, Flash mob, Pichet, Boicot, Grevă, Greva foamei, Petiție, Marș-protest, Sabotaj

Violente: Răscoală, Blocarea drumurilor, Capturarea clădirilor administrative, Revoluție, Teroare

Pentru a-și face publice opiniile pe care le au, într-o încercare de a influența opinia publică sau politica guvernamentală, sau prin acțiuni directe într-o încercare de a adopta în mod direct schimbările dorite de ei înșiși.

Politica guvernamentală, circumstanțele economice, convingeri religioase, structurile sociale, sau monopolul media

Revoluția

Proteste anti-război (împotriva războiului din Irak, Cecenia etc.)

Pentru legalizarea drogurilor ușoare (inclusiv a marijuanei)

Proteste antiamericane

Proteste împotriva globalizării

Proteste împotriva emigranților ilegali

Proteste împotriva terorismului

Protestele împotriva „Stop Online Piracy Act” (SOPA) și „Protect Intellectual Property Act” (PIPA)

Revoluția prin intermediul rețelelor sociale

Proteste în SUA și în alte țări împotriva lui Donald Trump

Protest împotriva fraudei electorale care a condus la Revoluția portocalie în Ucraina în 2004.

Formele de protest pot fi: mitinguri, demonstrații, pichetări, campanii de nesupunere civilă, greve, greve ale foamei și așa mai departe. Organizatorii acțiunilor de protest social trebuie să înțeleagă cu claritate ce sarcini specifice pot fi soluționate cu ajutorul uneia sau altei acțiuni și pe ce fel de sprijin public ei pot conta. Deci, sloganul, care este suficient pentru a organiza pichetarea, puțin probabil că poate fi folosit pentru organizarea unor campanii de nesupunere civilă.

Scandal de caricatură în Europa, parade LGBT și proteste împotriva lor, proteste împotriva filmului "Codul lui Da Vinci", un protest punk împotriva sistemului, subteranul împotriva trendului majoritar

Sindicatele, în sens generic „organizaţiile sindicale”, sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării drepturilor membrilor prevăzute în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în contractele individuale şi colective de muncă şi pentru promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor.

Sindicatele se pot asocia liber în federaţii şi confederaţii sindicale.

Principalul rol al sindicatului constă în apărarea drepturilor și promovarea intereselor angajaților, precum și negocierea unor condiții decente și echitabile de muncă și salarizare.

factorul politic, factorul socio-economic și factorul uman

Analizând influenţa acestor factori, am constatat că există opt dimensiuni ce pot genera diferenţe în interiorul organizaţiilor sindicale (dimensiunea socială, dimensiunea financiară, dimensiunea culturală şi dimensiunea ideologică), şi pot determina diferenţe în conduita liderilor sindicali (dimensiunea psihologică, dimensiunea managerială, dimensiunea axiologică şi dimensiunea comunicaţională).

Impactul factorului politic va ridica dilema politizării sindicatelor, lucru ce se va concretiza în dimensiunea ideologică de abordare a sindicatelor.

Impactul factorului economic va accentua pe de o parte dilema restructurării întreprinderilor, fapt ce se va materializa în dimensiunea socială de abordare a sindicatelor, iar pe de altă parte va scoate în evidenţă dilema financiară, situaţie ce se va reflecta în dimensiunea materială de abordare a sindicatelor.

Impactul factorului uman va naşte pe de o parte dilema axiologică, ce va releva dimensiunea organizaţională de abordare a sindicatelor, iar pe de altă parte va aduce în atenţie dilema managerială care va reprezenta cea de-a cincea dimensiune de abordare a organizaţiilor sindicale.

Politicile ar trebui să fie incluzive și să ofere soluții specifice pentru problemele comunității.

Politicile ar putea să vizeze subiecte precum:

uceniciile, stagiile, șomajul în rândul categoriilor de cetățeni, locurile de muncă precare, lucrul prin intermediul platformelor online, remunerarea diferitelor categorii de cetățeni, contractele plata la oră, discriminarea (pe motive de vârstă și din alte motive) etc.

domeniile de interes pentru cetățeni și modul în care aceștia rezonează cu activitatea sindicatelor, și stabiliți legături. Astfel de subiecte ar putea include: mediul înconjurător, migrația, subiecte legate de LGBTQI+, egalitatea de gen, locurile de muncă precare și formele de muncă atipice, lucrul prin intermediul platformelor online, justiția socială etc.

Investind în cercetarea cu privire la legislația națională, regională și internațională, inclusiv convenții.

În România exercitarea dreptului sindical este condiționat de existenţa unui raport de muncă sau raport de serviciu.

Drepturile şi libertăţile sindicale sunt garantate individual, fiecărui angajat, fără discriminare legată de naţionalitate, vârstă, gen, religie şi fără condiţionări prealabile, dar şi în mod colectiv, adică sindicatelor constituite.

Drepturile sindicale garantate de legislaţia naţională în contextul relaţiei/raportului de muncă

• dreptul fiecărui salariat de a se asocia liber în sindicat, de a adera la un sindicat deja constituit (adeziuni pe bază de cerere scrisă) sau de a se disocia de sindicat; un număr de 15 salariaţi la acelaşi angajator pot constitui un sindicat. Salariaţii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri de sindicat fără acordul reprezentanţilor legali. Nu se pot asocia în sindicat magistraţii, demnitarii aleşi şi cadrele militare. Cotizaţia sindicală este deductibilă în limita a 1% din salariul brut şi poate fi reţinută din salariu la cererea sindicatului doar cu acordul scris al angajatului.

• dreptul fiecărui salariat de a desfăşura activităţi cu caracter sindical şi de a participa la acţiuni sindicale (protest, miting, grevă); Pe durata grevei, este interzisă concedierea angajatului, iar raportul de muncă/raportul de serviciu se suspendă de drept, cu asigurarea plăţii contribuţiilor sociale.

• dreptul fiecărui membru de sindicat de a alege şi a fi ales în conducerea organizaţiei sindicale din care face parte şi interzicerea oricăror presiuni sau represalii în legătura cu apartenenţă la un sindicat ori cu activitatea sindicală prestată.

https://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/2018/2018-drepturi_sindicaleRO.pdf

Reducerea impozitului pe salarii

Crearea de noi locuri de muncă

Reducerea TVA la produsele de bază

Reducerea sau plafonarea adaosului comercial la produsele destrictă necesitate

Plafoane maximale de preturi pentru produsele şi serviciile de bază

Aprobarea grevei de solidaritate

Obligarea nesindicaliştilor de a plăti 1% din salariu pentru a beneficia de drepturile din CCM

Adoptarea legii privind scoaterea din producţie a reprezentanţilor sindicali şi salarizarea lor de către conducere

Temperatura globală medie este astăzi cu 0,95-1,20°C mai mare decât la sfârșitul secolului al XIX-lea. Oamenii de știință consideră că o creștere de 2°C față de nivelul preindustrial va fi periculoasă și va avea efecte catastrofale asupra climei și mediului.

De aceea, comunitatea internațională este de acord că încălzirea globală trebuie să rămână cu mult sub o creștere de 2°C.

https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20180703STO07129/reactia-ue-la-schimbarile-climatice

Schimbările climatice afectează deja Europa în diferite forme, în funcție de regiune. Acestea pot duce la creșterea temperaturii și a riscului de deșertificare, la precipitații anuale mai mari și riscuri de inundații.

Acestea pot duce, de exemplu la pierderea biodiversității, incendii forestiere, scăderea randamentului în agricultură și temperaturi ridicate. Ele pot afecta și sănătatea oamenilor. De exemplu, se pot înregistra mai multe decese cauzate de valurile de căldură.

Pactul verde european: zero emisii nete până în 2050

În 2021 UE a făcut neutralitatea climatică - obiectivul atingerii a zero emisii nete până în 2050 - obligatorie prin lege în UE. Totodată a fost stabilit un obiectiv intermediar de reducere a emisiilor cu 55% până în 2030.

Acest obiectiv - zero emisii nete - este înscris în Legea europeană a climei. Pactul verde european este foaia de parcurs pentru ca UE să devină climatic neutră până în 2050.

https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal_ro

Pactul verde european va ameliora bunăstarea și sănătatea europenilor de azi și de mâine, susținând:aerul proaspăt, apa curată, solurile sănătoase și biodiversitatea clădirile renovate și eficiente din punct de vedere energetic

alimentele sănătoase, la prețuri acceptabile dezvoltarea transportului public energia mai curată și tehnologiile inovatoare și ecologice de vârf

produsele cu durată de viață mai lungă, care pot fi reparate, reciclate și reutilizate locurile de muncă pregătite pentru viitor și formarea de competențe potrivite pentru tranziție o industrie rezilientă, competitivă pe scena mondială

https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal_ro

• Neutralitate climatică: https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal/climate-action-and-green-deal_ro

• Tranziția către o energie curată: https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal/energy-and-green-deal_ro

• Un sistem alimentar sănătos pentru omenire și planetă: https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal/agriculture-and-green-deal_ro

• O strategie industrială pentru o Europă competitivă, verde și digitală: https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal/industry-and-green-deal_ro

• Conservarea mediului înconjurător: https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal/protecting-environment-and-oceans-green-deal_ro

• Transporturi eficiente, gure și ecologice: https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal/transport-and-green-deal_ro

• Investiții pentru n viitor ecologic: https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal/finance-and-green-deal_ro

• Cercetare și inovare: https://ec.europa.eu/info/research-and-innovation/strategy/strategy-2020-2024/environment-and-climate/european-green-deal_ro

• Centrale electrice și industrie: Pentru a reduce emisiile provenite de la centralele electrice și de la industrie, UE a creat prima piață majoră a carbonului. Prin schema de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), întreprinderile trebuie să achiziționeze permisele de emisie de CO2, deci cu cât poluează mai puțin, cu atât plătesc mai puțin. Sistemul acoperă 40 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din UE.

• Construcții și agricultură: Pentru alte sectoare, cum ar fi construcțiile sau agricultura, reducerile vor fi realizate prin intermediul obiectivelor privind emisiile convenite la nivel național, care se calculează pe baza produsului intern brut pe cap de locuitor al țărilor.

• Transporturi: În ceea ce privește transportul rutier, la începutul anului 2019, Parlamentul European a sprijinit legislația de reducere a emisiilor de CO2 cu 37,5 % pentru autoturismele noi, cu 31 % pentru camionete și cu 30 % pentru camioanele noi până în 2030.

• Până acum nu au existat cerințe UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru nave. În septembrie 2020 deputații au votat pentru includerea transporturilor maritime în schema de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) începând cu 2022. Totodată au fost votate cerințe obligatorii pentru companiile de transport maritim de a-și reduce emisiile de CO2 cu minim 40% până în 2030.

• Despăduriri și folosirea terenurilor: UE dorește, de asemenea, să utilizeze puterea de absorbție de CO2 a pădurilor pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice. În 2017, deputații europeni au votat în favoarea unui regulament pentru a preveni emisiile cauzate de despăduriri și de schimbarea destinației terenurilor.

• Importuri din țări cu standarde climatice mai puțin ambițioase: În iulie 2021, Comisia Europeană a propus un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon (CBAM). Acest mecanism ar putea încuraja companiile din UE și din afara acesteia să reducă emisiile de carbon prin aplicarea unui preț al carbonului asupra bunurilor de import dacă acestea provin din țări cu norme mai puțin ambițioase în materie de emisii. Se urmărește evitarea pierderilor de carbon, care au loc atunci când anumite industrii își mută producția în țări cu norme mai puțin stricte în privința emisiilor de gaze cu efect de seră.

• Aflați mai multe detalii despre măsurile luate de UE pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Sporirea eficienței energetice și folosirea energiei regenerabile.

UE combate schimbările climatice și printr-o politică energetică curată adoptată de Parlament în 2018. Se pune accent pe creșterea ponderii energiilor regenerabile consumate la 32% până în 2030 și crearea posibilității pentru fiecare de a-și produce propria energie verde.

În plus, UE dorește îmbunătățirea eficienței energetice cu 32,5% până în 2030 și în acest scop a adoptat legi pentru clădiri și aparate electrocasnice.

Obiectivele pentru procentajul energiilor regenerabile și de eficiență energetică vor fi crescute în contextul Pactului Verde.

Aflați mai multe despre măsurile UE de promovare a energiei curate.

https://europa.eu/new-european-bauhaus/get-involved/call-partners_ro

Eficiența energetică este definită ca raportul dintre performanță, servicii, bunuri și energia folosită în acest scop. Economia de energie este o măsură absolută, fără raport la rezultatul produs.

Multe aparate electrocasnice, precum lămpile, televizoarele, cuptoarele și aspiratoarele au o etichetă UE standard care îi ajută pe consumatori să evalueze eficiența energetică a acestora. În iunie 2017, Parlamentul European a aprobat planuri de simplificare a acestui sistem pentru a face lucrurile mai clare.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

UE a instituit diferite tipuri de mecanisme, în funcție de sector.

Centrale electrice și industrie: Pentru a reduce emisiile provenite de la centralele electrice și de la industrie, UE a creat prima piață majoră a carbonului. Prin schema de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), întreprinderile trebuie să achiziționeze permisele de emisie de CO2, deci cu cât poluează mai puțin, cu atât plătesc mai puțin. Sistemul acoperă 40 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din UE.

UE lucrează, de asemenea, la atingerea unei economii circulare până în 2050, la crearea unui sistem alimentar durabil și la protejarea biodiversității și a polenizatorilor.

Puteți aduce o schimbare implicându-vă în Pactul climatic european, o inițiativă care ajută comunitățile să împărtășească și să pună în aplicare diverse măsuri de combatere a schimbărilor climatice, sau în noul Bauhaus european, o inițiativă care aduce o dimensiune culturală și creativă în Pactului verde european.

Sprijină protecția, promovarea și respectarea drepturilor omului la nivel național, eurpean și/sau internațional.

Să monitorizeze situația drepturilor omului la nivel local, european și/sau mondial și să denunțe încălcările drepturilor omului și abuzurile împotriva acestora.

Organizațiile societății civile din Uniunea Europeană (UE) joacă un rol esențial în promovarea drepturilor fundamentale și contribuie astfel la funcționarea democrațiilor. Ele dau voce oamenilor cu privire la aspecte de care aceștia sunt interesați, sprijină titularii de drepturi, monitorizează activitățile guvernelor și parlamentelor, oferă consultanță factorilor de decizie politică și trag la răspundere autoritățile pentru acțiunile lor. În întreaga UE, există diverse forme de implicare a societății civile, datorită evoluțiilor istorice diferite. Tipul și dimensiunea organizațiilor societății civile (OSC-uri) variază de asemenea considerabil, de la mari entități internaționale care dispun de resurse corespunzătoare la mici organizații locale bazate pe voluntariat.

• Acces limitat la informații despre inițiativele politice sau juridice

• Lipsa unor standarde minime sau reguli clare privind punerea în aplicare a dreptului la participare sau lipsa de cunoștințe despre acestea și, prin urmare, aplicarea inconsecventă

• Modificări nefavorabile în legislație sau punerea inadecvată în aplicare a legilor

• Dificultăți în accesul la factorii de decizie și în contribuția la legislație și elaborarea politicilor

• Lipsa voinței politice sau a înțelegerii faptului că această consultare nu este o formalitate („exercițiu de bifare a unei căsuțe”), ci, dacă este bine făcută, contribuie la ameliorarea procesului de elaborare a politicilor

• Lipsa de conștientizare și de stăpânire de către serviciile publice a diferitelor metode de implicare a părților interesate în elaborarea legii și a politicilor într-un mod semnificativ și eficace

• Provocări specifice și bariere în calea implicării persoanelor cu handicap – inclusiv lipsa măsurilor necesare pentru a asigura aplicarea completă a standardelor de accesibilitate pe inter net și necesitatea de a oferi informații oficiale, după caz, în diverse formate accesibile

• Termene strânse pentru procesele de participare/consultare (inclusiv pentru administrații), precum și bugete și alocări de resurse umane limitate în serviciile publice

• Lipsa de claritate cu privire la cine este consultat înainte de luarea deciziilor, OSC-urile raportând, de asemenea, că adesea nu există o consultare sistematică a tuturor actorilor-cheie

• Obstacole în calea accesării resurselor financiare și a asigurării durabilității acestora

• Tăierea fondurilor relevante poate afecta indirect capacitatea OSC-urilor de a participa într-o manieră semnificativă la luarea deciziilor

• Lipsa de încredere între serviciile publice și organizațiile societății civile.

• Atacurile și hărțuirea la adresa apărătorilor drepturilor omului, inclusiv discursul negativ vizând delegitimizarea și stigmatizarea organizațiilor societății civile (OSC).

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2018-challenges-facing-civil-society-summary_ro.pdf

Drepturile și libertăţile individuale

Drepturile și libertățile politice

Drepturile economice, sociale și culturale

În structura complexă a societăţii dreptul acţionează prin intermediul sistemului legislativ, ca principal factor normativ de organizare, orientare și coordonare a conduitei cetăţenilor.

Sistemul legislaţiei, deși dependent de sistemul dreptului, are o libertate relativă, deoarece ţine de politica legislativă a statului și reprezintă totalitatea actelor juridice normative în vigoare la o anumită etapă, într-o anumită ierarhie și interdependenţă.

Drepturile atribuite fiinţei umane ca persoană fac parte din categoria drepturilor individuale.

Acestea includ dreptul la viaţă și la integritate fizică și psihică, libertatea individuală și siguranţa persoanei, dreptul la apărare, dreptul la libera circulaţie, dreptul la viaţa intimă, familială și privată, inviolabilitatea domiciliului, libertatea conștiinţei, libertatea opiniei și exprimării.

Drepturile și libertăţile politice reprezintă categoria de drepturi și libertăţi ale omului care garantează posibilitatea de acces, de participare sau de control asupra organelor politice, executive și judecătorești ale statului.

Drepturile și libertăţile politice reprezintă categoria de drepturi și libertăţi ale omului care garantează posibilitatea de acces, de participare sau de control asupra organelor politice, executive și judecătorești ale statului. Drepturi și libertăţi politice: dreptul la informaţie, libertatea presei, secretul corespondenţei, dreptul de vot și dreptul de a fi ales, dreptul la administrare, accesul liber la funcţiile publice, libertatea întrunirilor, libertatea partidelor și a altor organizaţii social-politice, dreptul de petiţionare.

Drepturile economice și sociale se referă, în general, la condiţiile necesare pentru dezvoltarea integrală a fiinţei umane și la posibilitatea de a beneficia de un nivel de viaţă satisfăcător, asigurând fiecărui individ condiţii de viaţă normale, acces și participare la viaţa socială a grupului la care aparţine, la manifestările culturale proprii identităţii individului și poporului său. Acestea sunt mai dificile în exercitare, deoarece depind de resursele disponibile.

Printre drepturile economice, sociale și culturale se numără următoarele: dreptul la proprietate privată, dreptul la un mediu înconjurător sănătos, dreptul de a întemeia și a se afilia la sindicate, dreptul la muncă și la protecţia acesteia, dreptul la grevă, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la asistenţă și protecţie socială, dreptul la învăţătură.

Una dintre caracteristicile drepturilor omului constă în universalitatea lor. În această calitate, acestea trebuie să cunoască o aplicare egală și lipsită de orice discriminare, atât în ceea ce privește destinatarul, cât și modul în care sunt puse în practică.

Principiul nediscriminării s-a impus treptat ca element esenţial în eforturile pentru asigurarea respectării și promovării drepturilor omului.

Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor, care sunt egali în drepturi.

Principiul nediscriminării este inserat, practic, în toate tratatele și documentele internaţionale de protecţie a drepturilor omului. Universalitatea recunoașterii și apărării drepturilor omului impune în mod necesar aplicarea lor egală pentru toţi indivizii. „Toate fiinţele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi“ proclamă primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Aceasta înseamnă că drepturile și libertăţile fundamen- tale sînt recunoscute tuturor indivizilor, fără nicio deosebire, adică fără nicio discriminare.

În termeni asemănători, principiul nediscriminării este recunoscut și de art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum și art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale. Astfel, statele-părţi la ambele Pacte se angajează să garanteze că drepturile enunţate în ele vor fi exercitate fără nicio discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naștere sau orice altă împrejurare.

Discriminarea constituie orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi și libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, precum și susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale, stipulate de prezenta lege sau pe criterii presupuse.

Discriminare directă; discriminare indirectă; discriminare prin asociere; segregare rasială; hărţuire; instigare la discriminare; victimizare; măsuri pozitive; acomodare rezonabilă.

Bulling și cyberbulling

Mecanismul național nejudiciar de protecție a drepturilor omului, inclusiv a principiului nediscriminării îl constituie Avocatul Poporului (Om- budsmanul). Ombudsmanul contribuie la apărarea drepturilor și libertăţilor omului prin prevenirea încălcării acestora, prin monitorizarea și raportarea modului de respectare a drepturilor și libertăţilor fundamentale ale omului la nivel naţional, prin perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul drepturilor și libertăţilor omului, prin colaborarea internaţională în acest domeniu, prin promovarea drepturilor și libertăţilor omului și a mecanismelor de apărare a acestora, prin aplicarea procedeelor reglementate de Legea cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul)

Legea cu privire la asigurarea egalităţii de șanse între femei și bărbaţi reglementează asigurarea exercitării drepturilor egale de către femei și bărbaţi în sfera politică, economică, socială, culturală, în alte sfere ale vieţii, în vederea prevenirii și eliminării tuturor formelor de discriminare după criteriul de sex.

Dreptul la viață este primul dintre drepturile garantate oricărei persoane. Fără exercitarea acestui drept toate celelalte drepturi ar rămîne iluzorii.

Caracterul absolut al garanţiei se referă și la integritatea fizică și psihică a persoanei asigurată prin prohibiţia torturii, a pedepselor sau a tratamentelor inumane ori degradante.

Dreptul la viaţă reprezintă un drept fundamental al omului, care, prin importanţa sa, depășește sfera interesului personal, avînd relevanţă pentru în- treaga societate. De aceea, aceste drept fundamental capătă o dimensiune so- cială, garantarea sa fiind necesară prin tratatele și convenţiile internaţionale, dar și prin normele dreptului intern.

• Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii (20 decembrie 1952)

• Convenţia asupra drepturilor copilului (Declarația de la Geneva din 1924 privind drepturile copilului și în Declarația drepturilor copilului, adoptatã de Adunarea Generalã la 20 noiembrie 1959)

• Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul în-văţămîntului (14 decembrie 1960)

• Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (13 decembrie 2006)

• Directiva privind rasa sau originea etnică (2000/43/EC din 29 iunie 2000)

• Directiva-cadru privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă (2000/78/EC din 27 noiembrie 2000)

• Regulile de la Beijing privind administrarea justiției în cazul minorilor

• Declarația privind protecția femeilor și copiilor în caz de stare de urgențã și de conflict armat

• Carta albă a dialogului intercultural a Consiliului Europei (2008)