Alegerea reprezintă desemnarea prin vot direct sau prin votul electorilor a persoanelor destinate a ocupa o funcție politică. În Europa, alegerile sunt municipale, regionale, naționale și europene.

Votul este expresia formală a sprijinului tău față de o idee, un candidat sau un partid. În funcție de țara din care provii, poți vota, de obicei, la alegerile municipale, regionale, naționale și europene.

Votul este cea mai importantă formă de participare politică pe care o au la dispoziție cetățenii țărilor democratice și un drept care trebuie utilizat pe deplin.

Votând la alegerile locale, naționale și europene, îți exerciți dreptul democratic de a lua parte la deciziile privind viitorul tău și, în același timp, le conferi parlamentelor alese legitimitatea de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile.

Participarea la vot reprezintă o activitate politică prin excelenţă şi chiar dacă nu e singura modalitate prin care cetăţenii îşi pot exprima interesele în procesul politic, votul constituie poate cea mai importantă sursă a legitimităţii în guvernările democratice moderne.

În prezent, în majoritatea țărilor, se poate vota începând cu vârsta de 18 ani, însă această limită era de 21 de ani când s-a instaurat dreptul de vot.

În toate țările Europei există tineri care solicită reducerea vârstei de la care se poate vota. De exemplu, Forumul European al Tineretului a lansat o campanie la nivel european care propune reducerea la 16 ani a vârstei de vot, după modelul Austriei.

Se află în prezent (Iun 2022) în dezbatere parlamentară un proiect de lege pentru reducerea vârstei de vot de la 18 la 16 ani (a primit deja aviz negativ într-o comisie parlamentară).

Alegerile parlamentare ale UE au loc o dată la cinci ani și sunt cele mai ample alegeri transnaționale din lume. În urma acestora, Parlamentul European votează pentru a alege noul președinte al Comisiei Europene (organul executiv al UE) și aprobă întreaga echipă de comisari.

Deși există unele reguli comune privind alegerile europene, unele aspecte pot varia de la o țară la alta, cum ar fi posibilitatea de a vota prin poștă sau din străinătate. De asemenea, zilele stabilite pentru alegeri pot să difere. Alegerile încep în mod normal joia (ziua în care Țările de Jos votează în mod obișnuit) și se încheie duminica (ziua în care au loc alegerile în majoritatea țărilor).

Numărul de membri aleși în fiecare țară depinde de mărimea populației, țările mai mici obținând mai multe locuri decât ar presupune principiul proporționalității stricte.

Pentru a afla mai multe despre temele aflate în discuție în campania electorală, o soluție ar fi să citești programele candidaților. Unii candidați au propria pagină pe platformele de comunicare socială, unde îți pot răspunde la întrebări. În perspectiva viitoarelor alegeri europene din 2024 poți contacta și Biroul de informare al Parlamentului European din regiunea ta.

Dacă locuiești în străinătate poți vota la alegerile din țara de origine. În ceea ce privește scrutinul european, poți alege țara în care dorești să votezi. Nu există norme UE privind drepturile de a participa la alegerile din țara de origine dacă locuiți în străinătate.

Pentru a afla mai multe informații, ar trebui să luați legătura cu ambasada sau consulatul țării de origine.

Drepturile de vot de care beneficiezi în UE îți permit nu numai să votezi, ci și să candidezi la alegerile municipale din țara în care locuiești.

În calitate de cetățean european, vei putea vota în condițiile aplicabile cetățenilor țării în care locuiți. Trebuie să dovedești faptul că ai locuit în ţara respectivă pe o anumită perioadă de timp.

Pentru ca o societate să fie democratică, fiecare cetăţean adult trebuie să aibă dreptul să voteze. Guvernele care nu oferă cetăţenilor lor posibilitatea de a alege dintre mai mulţi candidaţi, nu sunt văzute, în general, drept democraţii reale. Există dovezi că oamenii de pretutindeni acordă o mare importanţă dreptului lor de a vota.

Mulţi experţi şi oameni obişnuiţi care trăiesc în societăţile democratice sunt îngrijoraţi în legătură cu participarea scăzută la alegeri. Societăţile democratice au încercat multe modalităţi de creştere a participării la alegeri.

Datorită importanţei votării, unii oameni preocupaţi de participarea scăzută la alegeri au propus să li se ceară cetăţenilor să voteze. Această practică se numeşte vot obligatoriu.

În ţările unde există o lege privind votul obligatoriu, fiecare cetăţean trebuie să se înregistreze şi să se prezinte la o secţie de votare. Nu trebuie să voteze pentru un candidat anume.

Câteodată, oamenii renunţă deliberat la dreptul de a vota, pentru a-şi arăta dezaprobarea faţă de candidaţi sau votează la întâmplare.

În Argentina, Australia, Belgia, Italia şi Mexic, cei care nu votează şi nu au un motiv întemeiat, trebuie să plătească a amendă mică.

Conform Institutului Australian pentru Informaţii Juridice, australienii care nu votează, care nu au „un motiv valid şi suficient” şi care refuză să plătească amenda, pot ajunge la închisoare, deşi această sancţiune este rară. În alte ţări în care votul este obligatoriu, pedepsele pentru neparticiparea la vot nu sunt aplicate prea des.

Nu doar că urmăresc în mod pasiv de pe margini, dar observatorii joacă un rol activ în elaborarea procedurilor electorale naționale prin îndrumările și recomandările lor. Observatorii trebuie să își îndeplinească sarcinile în mod nepărtinitor și transparent.

Într-o democraţie, alegătorii pun autoritatea publică în mâinile politicienilor, care apoi fac legi şi politici. Pe de o parte, politicienii aleşi îşi exprimă şi îşi apără interesele faţă de alegătorii lor. Dar politicienii n-ar trebui să se intereseze numai de cei care i-au votat. Ţinta lor ar trebui să fie bunăstarea întregii comunităţi.

Explicaţiile participării politice la nivel individual se concentrează adesea asupra resurselor care facilitează acțiunea politică şi care constituie fundamentele pentru ceea ce este numit „modelul voluntarismului civic”

(Verba, Schlozman, & Brady, 1995).

Printre variabilele incluse în acest model se numără cele de status precum vârsta, statusul socioeconomic, educaţia, clasa, rezidenţa, regiunea etc. (Pattie & Johnston, 1998; apud Comşa, 2006).

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

Partidele politice, sindicatele, asociaţiile religioase (bisericile), asociaţiile voluntare etc.

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

Educaţia reprezintă unul dintre predictorii cei mai puternici ai participării deoarece furnizează aptitudini cognitive şi conştientizarea civică care îi ajută pe cetăţeni să înţeleagă mai bine viaţa politică (Norris, 2002).

Numeroase forme de participare necesită timp pentru informare politică, participare la o campanie electorală sau rezolvarea problemelor comunitare şi prin urmare timpul devine tot mai mult o resursă esenţială pentru participare.

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

Implicarea cetățenilor în procesul decizional și în perioadele dintre ciclurile electorale are o serie de avantaje, contribuind la consolidarea și creșterea calității democrației prin sporirea responsabilității, receptivității1 și legitimității guvernării

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

E necesară responsabilizarea continuă a guvernanților prin participarea cetățenilor și a organizațiilor societății civile la procesul de elaborare a politicilor publice (Beetham, 1994, p. 29).

De aceea, o implicare a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor poate avea un rol de auditare a guvernării în noile democrații. Prin urmare, mai mult activism civic poate contribui la eficientizarea procedurilor de responsabilizare a guvernanților.

Pe lângă o mai mare responsabilizare, participarea cetățenilor în procesul democratic prin intermediul organizațiilor societății civile poate de asemenea să îmbunătățească receptivitatea1 guvernării. (1 sensibilitatea autorităţilor faţă de cererile, problemele şi nevoile populaţiei)

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

În procesul de elaborare a politicilor publice, participarea cetățenilor și a organizațiilor societății civile poate oferi autorităților expertiză și resurse informaționale altminteri indisponibile.

Pe de o parte, aceasta are rolul de a mobiliza, articula și reprezenta interesul cetățenilor, precum și de a influența deciziile la nivel guvernamental. Pe de altă parte, societatea civilă poate transmite deciziile guvernamentale către public și uneori participă la implementarea lor.

Totodată, participarea cetățenilor la procesul politic poate contribui la calitatea guvernării democratice, făcând procesul decizional mai deschis și mai legitim. Implicarea publicului în deliberările asupra politicilor publice creează relații de parteneriat și oferă posibilitatea dialogului între autorități și cetățeni. Cu cât actorii implicați au mai des oportunitatea de a dezvolta capacități organizaționale și politice pentru a-și promova scopurile, proteja interesele și păstra valorile în cadrul instituțional democratic, cu atât mai sigur și viguros va fi atașamentul lor față de acel mediu democratic (Valenzuela, 1992).

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

De regulă, participarea politică e văzută ca fiind benefică pentru democrație atunci când cetățenii participă la procesul decizional de pe poziții de egalitate cu autoritățile, într-o relație bazată pe respect mutual în care deopotrivă statul și societatea sunt puternice și se acceptă reciproc ca parteneri legitimi.

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

Prima este educativă: participarea contribuie la dezvoltarea personală transformând indivizii în cetățeni activi politic. John Stuart Mill (Guvernământul Reprezentativ, 1861) este de părere că cel mai bun mod pentru

învățarea democrației este participarea în guvernarea la nivel local.

A doua funcție a participării menționată de Michels (206) este cea integrativă. Participarea contribuie la apariția și menținerea sentimentului oamenilor că aparțin unei comunități.

A treia funcție se referă la contribuția pe care participarea politică o aduce bunei guvernări.

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

Scăderea ratelor de prezență la vot / scăderea tot mai accentuată a încrederii cetățenilor în instituțiile politice și politicieni.

Participarea politică are consecințe importante pentru modul în care funcționează democrația într-o societate, de vreme ce interesele, preferințele și problemele cetățenilor activi politic au șanse mai mari să capteze atenția autorităților, și prin urmare să influențeze politicile publice, în comparație cu cele ale indivizilor care nu își fac auzită vocea în arena politică.

Dalton și Klingeman (2007) remarcă ironia faptului că în vreme ce creșterea nivelului de participare politică e de dorit într-o democrație, aceasta poate masca inegalitățile privind participarea și influența cetățenilor.

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

Într-o prima fază, participarea în guvernarea la nivel local. Astfel, cetățenii vor fi mai pregătiți pentru a lua decizii politice locale și a le înțelege pe cele de la nivel național.

Politica locală poate fi un loc bun pentru a începe. Domeniul politicii locale este vital în construirea democraţiei şi poate fi mai accesibil decât politica la nivel naţional. Mai mult, mult mai mult decât în politica naţională, politica locală de obicei se concentrează pe probleme cu relevanţă directă pentru membrii comunităţii locale.

Gruparea deputaților politici, de exemplu, în funcție de afinitățile lor politice.

Cetățenii merg la urne și le acordă votul lor candidaților sau partidelor politice preferate. Votul este expresia formală a sprijinului cetățeanului față de o idee, un candidat sau un partid. În funcție de țara cetățeanului, acesta poate vota, de obicei, la alegerile municipale, regionale, naționale și europene.

Votând la alegerile locale, naționale și europene, cetățeanul își exercită dreptul democratic de a lua parte la deciziile privind viitorul său și, în același timp, le conferă parlamentelor alese legitimitatea de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile.

https://europa.eu/youth/get-involved/democratic-participation/voting-most-powerful-way-have-your-say_ro

Studiile arată că pentru a participa oamenii au nevoie de un catalizator care poate fi un candidat, un partid, o asociaţie, o instituţie, un activist sau un grup de interese.

Pe lângă lideri şi organizaţii politice, alţi agenţi importanţi care pot să încurajeze implicarea politică includ grupurile comunitare, asociaţiile voluntare şi reţelele sociale care pot să contribuie la angajarea sau implicarea de pildă a colegilor, vecinilor, prietenilor sau rudelor în procesul politic.

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

Democrația poate fi considerată o cale de luare a deciziilor referitoare la reguli și politici obligatorii pentru colectivitate, asupra cărora populația își exercită controlul, iar aranjamentul cel mai democratic există acolo unde toți membrii colectivității se bucură de drepturi egale şi efective de a participa direct la astfel de luări de decizii, adică un aranjament care satisface în cel mai mare grad posibil principiile controlului popular și al egalității în exercitarea acestuia” (Beetham, 1992:40, apud. Grugel, 2008, pp. 25-26); (în cartea Democratizarea. O introducere critică. a lui Grugel)

Democrația este o „modalitate de conducere a unui sistem social caracterizată prin participare, în diverse forme, a membrilor respectivului sistem la procesul de conducere” (Zamfir, 1998).

Grugel consideră că „a fi democrat însemnă a avea încredere în oameni, a crede că aceștia au dreptul inalienabil de a lua decizii pentru ei înșiși, precum și a fi devotat ideii că toți oamenii sunt egali într-un sens fundamental și esențial” (Grugel, 2008, p. 25). Totodată, democrația ca ideal înseamnă guvernarea poporului în care libertatea, egalitatea și solidaritatea sunt asigurate în cel mai înalt grad posibil și în care capacitățile umane sunt dezvoltate în cea mai mare măsură prin diferite mijloace, incluzând discuția sau dezbaterea liberă a problemelor și intereselor comune. De asemenea, democrația este o teorie care susține că oameni obișnuiți știu ceea ce vor, își cunosc interesele și pot să-și atingă scopurile.

Democrația și participarea politică, Marius-Ioan Tătar (2021)

Concepția modernă despre democrație pune accentul pe reprezentare și guvernarea indirectă, pe responsabilitatea aleșilor față de alegători.

Democrația reprezentativă se caracterizează prin faptul că deseori deciziile de politici publice se iau de către personalul politic ales prin vot. Prin completarea cu proceduri provenite sau derivate din democrația directă, deciziile pot fi luate și direct de cetățeni. Acest lucru poate duce la o mobilizare sporită și la dezvoltarea calitativă a unor concepte politice.

Pornind de la această definiție putem spune că o societate este cu atât mai democratică cu cât puterea aparține într-o măsură mai mare poporului. Cu alte cuvinte, calitatea democrației poate fi dată de gradul în care puterea este distribuită în rândul cetățenilor care formează „poporul”. Cetățenii au cu atât mai multă putere politică cu cât au o capacitate mai mare de a influența deciziile politice. Modalitățile prin care cetățenii influențează deciziile care afectează societatea în ansamblu sunt analizate de regulă ca forme de participare politică. Prin urmare, dintr-o perspectivă participativă, cu cât a avem o participare politică mai viguroasă într-o societate, cu atât calitatea democrației va fi mai ridicată.

Conferința privind Viitorul Europei

Conferința privind viitorul Europei a constat într-o serie de dezbateri și discuții avute de cetățeni în perioada aprilie 2021-mai 2022, care le-au permis tuturor europenilor să își împărtășească ideile și să contribuie la clădirea viitorului nostru comun. Concluziile sale sunt prezentate într-un raport final.

După un an de discuții, decizii și colaborări la care au participat cetățeni din întreaga Uniune cu privire la Europa în care ar dori să trăiască, la 9 mai 2022, de Ziua Europei, s-a încheiat oficial, la Strasbourg, Conferința privind viitorul Europei.

https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/new-push-european-democracy/conference-future-europe_ro

Aceste propuneri au acoperit nouă teme: schimbări climatice și mediu sănătate o economie mai puternică, justiție socială și locuri de muncă UE în lume valori și drepturi, statul de drept, securitate transformare digitală democrația europeană migrație educație, cultură, tineret și sport.

Propunerile au inclus obiective generale și peste 300 de măsuri concrete, iar cele trei instituții examinează în prezent modul în care acestea pot fi puse în aplicare în mod eficace, fiecare în sfera sa de competență și în conformitate cu tratatele.

https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/new-push-european-democracy/conference-future-europe_ro

Primul set de noi propuneri va fi anunțat în discursul președintei von der Leyen privind starea Uniunii, în septembrie 2022, precum și în scrisoarea de intenție care îl însoțește. Aceste propuneri se vor număra printre cele care urmează să fie incluse în programul de lucru al Comisiei pentru 2023 și ulterior.

Pentru a informa cetățenii care au participat la conferință și pentru a menține elanul, în toamna anului 2022 va fi organizat un eveniment de feedback. Va fi o ocazie pentru a comunica și explica ce măsuri iau cele trei instituții ale UE și pentru a analiza progresele înregistrate în această etapă.

https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/new-push-european-democracy/conference-future-europe_ro

Reprezentarea politică a femeilor nu se reduce doar la numărul acestora în instituțiile politice: pornind de la analiza de referință a lui Pitkin (1967), multe cercetări interoghează relația dintre reprezentarea descriptivă (numărul femeilor în politică) și reprezentarea substantivă, înțeleasă ca acțiune politică în favoarea nevoilor, intereselor și aspirațiilor femeilor, promovarea unei agende feministe, revendicarea egalității de gen (Celis, Childs, Kantola & Krook 2008, Celis & Childs 2011).

Reprezentarea Politică a Femeilor în România, Friederich-Ebert-Stiftung (2021)

Factori politico-structurași și factori socio-culturali și ideologici

Cercetările existente subliniază că organizarea și orientarea ideologică a partidelor politice reprezintă un factor important pentru egalitatea de gen din politică. Partidele politice sunt instituții care în mod istoric au fost dominate de bărbați și sunt caracterizate de concepții tradiționale ale relațiilor de gen (Kenny & Verge 2016).

Reprezentarea Politică a Femeilor în România, Friederich-Ebert-Stiftung (2021)

Conform statutelor partidelor, organizația de femei a PSD și organizația corespunzătoare de la UDMR au asigurată reprezentarea în toate structurile de conducere ale partidului, președinta organizației femeilor AUR este prezentă în Biroul Național și Comitetul Național. Organizația de femei a PNL nu beneficiază de nicio reprezentare în structurile de conducere interne. Așa cum arată studiile existente, prezența femeilor în poziții de conducere și în structurile unde se iau decizii legate de activitatea și obiectivele partidului, de listele electorale etc., poate constitui un catalizator pentru reprezentarea politică a femeilor. Acest lucru poate fi valabil în cazul PSD și UDMR, care au prevederi statutare prin care organizațiile de femei au asigurată reprezentarea în organele de conducere.

Reprezentarea Politică a Femeilor în România, Friederich-Ebert-Stiftung (2021)

Se observă o tendință de armonizare a reprezentării femeilor în cele două camere ale Parlamentului. De la un Senat aproape exclusiv masculin, am ajuns, în 2020, la un Senat în care proporția femeilor este similară cu cea din Camera Deputaților (18,4% la Senat și 18,5% la Camera Deputaților). Însă, reprezentarea în Camera Deputaților a scăzut semnificativ, de la 20,7% în 2016 la 18,5% în 2020, o scădere procentuală de mai mult de 10%.

Reprezentarea Politică a Femeilor în România, Friederich-Ebert-Stiftung (2021)

La alegerile pentru Parlamentul European procentul femeilor a scăzut de la 34%, în 2014, la 21% în 2019. Iar această scădere are loc în condițiile în care toate partidele reprezentate în Parlamentul European știu din experiență directă cât de important este acest aspect la nivel european.

Reprezentarea Politică a Femeilor în România, Friederich-Ebert-Stiftung (2021)

Da. Există o mai mare deschidere față de egalitatea de gen la nivelul societății și o acceptare crescută a femeilor în poziții de decizie (deși preferința rămâne în continuare pentru bărbați).

Reprezentarea Politică a Femeilor în România, Friederich-Ebert-Stiftung (2021)

Lumea politică pare blocată într-un sistem care valorizează excesiv bărbatul politic. Prezența femeilor în funcții politice s-a redus sau, în cazuri mai rare, nu s-a schimbat. Femeile sunt incluse pe listele de candidați (în parte și pentru a respecta prevederile care cer ca listele să includă și o anumită proporție de femei), dar pe locuri mai degrabă neeligibile, retezând din start șansele acestora la o luptă electorală onestă, în urma căreia să poată fi alese în funcțiile pe care doresc să le obțină.

Reprezentarea Politică a Femeilor în România, Friederich-Ebert-Stiftung (2021)